Începând cu ticăitul ceasului, bâzâitul unei gângănii în apropierea urechii și până la zgomotele din trafic, produse de deplasarea fiecărui tramvai, camion ori ambulanță, toate aceste zgomote perturbă odihna creierului și, implicit, a organismului. Și pentru că trăim la oraș, unde aceste zgomote nu prea pot fi stopate, nici ziua, nici noaptea, este important să le cunoașteți valorile, dar și impactul lor asupra sănătății dumneavoastră.

Înainte de toate este important să înțelegem capacitățile urechii umane: aceasta percepe sunete cu o intensitate între 0 și 140 decibeli și, în timp ce nivelul de 20-60 decibeli este inofensiv pentru organism, nivelurile mai ridicate de atât sunt percepute ca obositoare, stresante, mai ales dacă durează mai mult timp. De regulă, dacă durata unui zgomot înalt e scurtă, acesta poate fi tolerat.

Câteva repere care să vă ajute să înțelegeți unitatea de măsură a zgomotului:

0 -10 dB = începutului intervalului de auz,

20 dB = zgomot silențios de întors pagini,

30 – 50 dB = zgomote silențioase într-o locuință,

50 – 60 dB = discuție normală, la nivel de cameră,

60 – 70 dB = discuție zgomotoasă, mașină de scris mecanică,

80 -90 dB = stradă circulată intens, hală de producție.

Nivelul de percepție a unui zgomot crește odată cu numărul de decibeli al acestuia, dar într-o manieră exponențială. Adică un zgomot de 40 de decibeli față de unul de 20 de decibeli nu este perceput ca fiind dublul intensității celui de 20 de decibeli, ci este de 4 ori mai intens. Iar un zgomot de 80 de decibeli este de 64 de ori mai intens (ca percepție umană) decât unul de 20 de decibeli. Limita superioară a sunetului considerată ca fiind acceptabilă de către Organizația Mondială a Sănătății este de 80 decibeli și, în general, ea se referă la poluarea fonică din orașe (zgomotul străzii), care este, din nefericire, aproape constant.

Pe termen lung, stresul constant la care este supus sistemul nervos aduce suferințe fizice, cronice sau acute. Expunerea pe termen lung la zgomotul cauzat de trafic crește riscul de boli cardiovasculare în cazul persoanelor care locuiesc la oraș, se arată într-un raport publicat, încă din anul 2017, în Jurnalul European al Inimii. Concluziile studiului reprezintă un semnal de alarmă: zgomotul din trafic, combinat cu aerul poluat, reprezintă o “rețetă” aproape sigură pentru a dezvolta boli ale inimii și metabolice. „Este biologic plauzibil ca poluarea fonică, împreună cu cea a aerului, să poate duce la modificări în organism, precum boli cardiovasculare, boli inflamatorii, boli metabolice, prin afectarea lipidelor și glucozei din sânge”, se notează în studiul menționat.

Stările de rău, de oboseală, de stres… cu siguranță simțiți instinctiv de unde vin toate acestea sau, mai exact, cine le provoacă. Din păcate, aceste efecte se acutizează după vârstă de 40 ani, după ce organismul a adunat zeci de ani de astfel de chin.

Modalitatea prin care pot fi mascate sunetele deranjante și care reduce în acest mod factorii de stres o reprezintă expunerea, cu moderație, la zomotul alb, indicat mai ales în cazul persoanelor care suferă de insomnii sau de acufene.

Exemplele de zgomot alb includ: zgomotul de apă curgând la robinet sau de la ventilator. Zgomotul alb nu se găsește în natură, el trebuie să fie format din toate frecvențele sonore redate aleatoriu la aceeași amplitudine și nu funcționează la fel pentru toată lumea. Sunetul ploii, al valurilor mării sau bătaia vântului sunt exemple de zgomot roz, alternativa la zgomotele albe, cu valențe liniștitoare și destresante.