Riscul de a suferi de incontinență urinară crește pe măsura înaintării în vârstă, în special după 65 de ani. Principala cauză o reprezintă slăbirea mușchilor pelvieni, care susțin vezica, și a mușchiului sfincterian, care controlează fluxul urinar. Femeile sunt de două ori mai susceptibile de a suferi de incontinență urinară decât bărbații, din cauza caracteristicilor lor anatomice, sarcină, naștere și menopauză.

Adesea, pierderea involuntară de urină apare ca urmare a infecțiilor urinare, care afectează, cel puțin o dată în viață, peste jumătate dintre femei.

*

Deși nu este este o boală în sine, pierderea involuntară de urină are un impact semnificativ asupra calității vieții persoanelor în cauză, de aceea consultul medical de la apariția primelor semne este extrem de important pentru a preveni situațiile jenante de zi cu zi: când râdeți, strănutați sau faceți efort fizic, de exemplu. Tratamentul variază în funcție de cauza și de gravitatea incontinenței urinare și poate include:

schimbarea obiceiurilor alimentare;

exerciții destinate întăririi mușchilor pelvieni, cunoscute sub denumirea de exerciții Kegel;

tratament medicamentos;

intervenție chirurgicală.

*

Există însă o serie de măsuri simple prin care poate fi prevenită incontinența urinară:

păstrați-vă greutatea corporală în limite normale, pentru a evita presiunea constantă pe care kilogramele în plus o exercită asupra vezicii și a mușchilor care o înconjoară;

reduceți consumul de citrice și sucuri de citrice, ciocolată, băuturi care conțin înlocuitori de zahăr (băuturi „dietetice”), roșii și alimente picante, care se numără printre iritanții vezicii urinare. Evitați, de asemenea, consumul de alcool, cafea și băuturi care conțin cofeină (Cola);

preveniți constipația;

renunțați la fumat;

discutați cu medicul dumneavoastră curant despre tratamentul pe care îl urmați. Unele medicamente, din categoria antidepresivelor, relaxantelor musculare sau somniferelor, pot cauza sau agrava incontinența urinară.