Clarificarea rolurilor și competențelor între specialiștii în sănătate mentală din psihologie și psihiatrie

De multe ori, între psihologie și psihiatrie se creează confuzie. Deși aceste două specialități sunt extrem de strâns legate între ele, persoanele care prestează aceste servicii au studii diferite.

Un psihiatru este un MEDIC, care a absolvit 6 ani de medicină, apoi a urmat un rezidențiat de 4-5 ani, timp în care a lucrat în clinici de specialitate și a întâlnit o mulțime de patologii. În perioada rezidențiatului, medicul psihiatru examinează, diagnostichează și tratează pacienți cu boli psihice, toate sub privirile agere ale unui medic experimentat (de obicei, medic primar sau specialist). Medicul psihiatru se poate specializa în psihiatria adultului, copilului sau adolescentului și poate face o supraspecializare numită psihoterapie, care îl va ajuta mult în domeniul său de activitate pe viitor.

Un psiholog urmează facultatea de psihologie de 3 ani, iar pentru supraspecializare are nevoie de un program de master între 1 și 3 ani. Psihologii lucrează cu pacienți încă din perioada masterului și, după terminarea acestuia, înființează cabinete particulare pentru a consulta pacienții. Și aceștia se pot supraspecializa și pot deveni psihologi clinicieni, psihopedagogi, consilieri psihologici sau psihoterapeuți.

Este important de înțeles că medicul psihiatru este singurul care poate oferi un diagnostic medical unui pacient, precum și să îi prescrie medicație corespunzătoare. Acesta poate solicita analize de laborator sau investigații suplimentare pentru a concluziona un diagnostic. Tot medicul psihiatru monitorizează starea generală a pacientului, reevaluează și poate schimba medicația în funcție de nevoi. Pacienții psihiatrici pot suferi de depresie, halucinații vizuale, auditive, stres, anxietate etc. De asemenea, doar medicul psihiatru poate elibera rețete (compensate sau nu), scrisori medicale, concedii medicale, ieșiri din spital sau bilete de trimitere către altă specialitate.

Psihologul se ocupă în general de clienți/pacienți care se confruntă cu diferite probleme de viață (o despărțire dureroasă, un deces, dificultăți de relaționare, comportament), precum și de cei care au un diagnostic psihiatric și necesită psihoterapie suplimentară, pe lângă medicația administrată oral. Acesta discută cu pacientul și folosește diferite metode de comunicare (fie ele auditive, vizuale etc.) pentru a încerca să îl ajute să își depășească momentele critice prin care trece. Psihologul poate elibera doar rapoarte psihologice, necesare medicului psihiatru pentru a-l ghida în reglarea tratamentului pacientului.

În general, aceste două specialități merg mână în mână, lucrează împreună pentru a ajuta persoana să își depășească momentele dificile de comunicare sau abordare de viață. De regulă, pacientul consultă inițial medicul psihiatru pentru diagnostic și tratament medicamentos, iar acesta poate sugera sau nu intervenția unui psiholog sau psihoterapeut. De asemenea, pacienții pot apela la psihologi pentru diferite situații de viață dificile, să le ofere ghidare, să treacă mai ușor peste astfel de momente.

Autoare: Dr. Doriana Vintilescu