De la metale grele la micotoxine, ce trebuie să știm despre alimentele de zi cu zi.

Editorial dr. Adina Alberts

Atunci când vorbim despre o alimentație sănătoasă, ne gândim în primul rând la vitamine, minerale, proteine și la un echilibru cât mai bun între alimente. Mai puțin discutat este faptul că anumite produse alimentare pot conține și substanțe nedorite, provenite din sol, apă, procesele de cultivare sau din condițiile de depozitare.

Printre acestea se numără metalele grele și micotoxinele, substanțe care, în cazul unei expuneri repetate, pot reprezenta un motiv de îngrijorare pentru sănătate.

Metalele grele din alimente

Arsenicul, cadmiul, mercurul și plumbul se numără printre contaminanții care pot ajunge în alimente și, ulterior, în organism.

Arsenicul poate fi prezent în anumite alimente, în special în orez și în produsele obținute din acesta. Cantitatea poate varia în funcție de zona în care este cultivat orezul și de condițiile de mediu.

Cadmiul poate fi întâlnit în cereale, semințe și cacao. Expunerea este influențată atât de conținutul de cadmiu din sol, cât și de cantitatea și frecvența cu care sunt consumate alimentele respective.

Mercurul este asociat în special cu peștele. Peștii mari, care se află în partea superioară a lanțului trofic, pot acumula cantități mai mari de mercur decât speciile de dimensiuni mici.

Plumbul poate ajunge în alimente prin contaminarea solului și a apei sau prin contactul cu anumite materiale. De aceea, proveniența și condițiile în care sunt produse și depozitate alimentele sunt importante.

Micotoxinele – un risc asociat mucegaiurilor

O altă categorie de substanțe nedorite o reprezintă micotoxinele. Acestea sunt produse de anumite tipuri de mucegaiuri și pot apărea atunci când alimentele sunt cultivate, recoltate sau depozitate în condiții necorespunzătoare.

Printre cele mai cunoscute se află aflatoxinele, care pot fi întâlnite în produse precum porumbul, arahidele și unele fructe oleaginoase. Riscul este mai mare atunci când aceste produse sunt păstrate în condiții de umiditate și căldură, favorabile dezvoltării mucegaiurilor.

O altă micotoxină este ochratoxina A, asociată unor produse precum cafeaua, cerealele și fructele uscate. Aceasta reprezintă unul dintre contaminanții care trebuie monitorizați în lanțul alimentar.

Zearalenona, întâlnită în special în cereale contaminate cu anumite mucegaiuri, este o altă substanță care poate ajunge în organism prin intermediul alimentelor.

Cum putem reduce expunerea?

Nu este nevoie să eliminăm din alimentație toate produsele care pot conține astfel de substanțe. În schimb, câteva obiceiuri simple pot contribui la reducerea expunerii.

În primul rând, este important să nu consumăm alimente vizibil mucegăite. Îndepărtarea doar a porțiunii afectate nu garantează că restul produsului este lipsit de contaminare.

De asemenea, cerealele, semințele și fructele uscate trebuie păstrate în condiții corespunzătoare, ferite de umezeală și căldură excesivă. Alegerea unor produse provenite din surse sigure și diversificarea alimentației sunt, la rândul lor, măsuri utile.

În cazul anumitor contaminanți, problema nu este neapărat consumul ocazional al unui aliment, ci expunerea repetată și acumularea în timp. De aceea, o alimentație variată este preferabilă consumului frecvent și în cantități mari al acelorași produse.

Un motiv în plus pentru o alimentație diversificată

Prezența unor contaminanți în anumite alimente nu înseamnă că acele alimente trebuie excluse automat din dieta noastră. Siguranța alimentară presupune și controlul contaminanților, iar pentru consumator contează atât calitatea produselor, cât și modul în care acestea sunt păstrate și consumate.

O alimentație variată, produse de calitate și atenția acordată condițiilor de depozitare sunt pași simpli prin care putem limita expunerea inutilă la substanțe nedorite.